Esti suparata ...

Nup nu-s ... doar asa sunt eu.
Ma simt ca si cum as face parte dintr-un joc al slabiciunilor si ma intreb de ce eu. Nu ma intereseaza de x sau y, si cum au fost tratate, chiar nu ma intereseaza. In egoismul meu ma intereseaza de cum sunt eu tratata.
Ma simt ca la un concurs, juriul in fata, eu cu lumina in fata framantandu-mi mainile trebuie sa dau bine, sa zic asa cum vor ei, juratii. Cum am nimerit aici? De ce m-ai lasat aici?
Eu nu judec pe nimeni, sunt un om simplu cu un suflet ce-i drept complicat dar nu judec pe nimeni. Nu ma simt bine. Nu-mi gasesc locul aici.

Esti trista ...

Ba sunt pe dracu' ... nu sunt deloc trista, asa sunt eu. Ma zbat de-a-n-pulea ... mai bine ma opresc. Cer prea mult ... ofer mult si am impresia ca o sa mi se dea la fel de mult, o pula ...

Imi vorbeste de pereche, de copii, de ... de ... de ... care pereche? Care copii?

Imi spui despre plictiseala cu tine, imi spui ca nu inteleg ... imi spui multe, mi le spui tu pe ale tale, ale mele ... la dracu cu ele.
Nu stiu ce vreau, nici nu m-am gandit ca vreau ceva, incerc sa revin dar imi dau seama ca punctul meu de plecare a disparut in ireal. De asta m-am pierdut putin "Dana, drumul merge numai inainte!!! Chiar daca uneori te invarti intr-un mare cerc." Merg inainte, fara ganduri. Zilele astea m-am pierdut printre oameni, mi-a placut.
Am vazut cel mai frumos zambet vazut vreodata si m-am intrebat cum de sta acolo? E o masca? Eu de ce nu pot zambi asa?
Am vazut cei mai frumosi ochi, superbi, negrii si mari, cu niste gene spectaculoase. M-au calmat cu toata negreala lor. M-am intrebat ... cand or sa li se duca inocenta daca vor mai fi la fel.
Am vazut oameni cu vieti de neconceput pentru mine. M-am invatat cu confortul meu, cred. Nu mi-am dat seama ca am muncit mult pana acum, mult dar prost. Am avut si o polemica zilele astea si nu ma mai intreb de ce ... nu ma mai intreb despre rastuteala oamenilor, despre diferentele dintre real si virtual, despre confoartele date de un personaj numit in zilele noastre nick, despre pierdere, logica, frustrare, duritate, trolli ...
De ce nu am logica? Ca mi-am adunat doar franturile de gand si mi le-am pus aici ... am chef de fotografiat. Am chef de cules filme. Am chef de mine.

Odata ...

Odata am vazut un accident, un banal accident de masina, un caine calcat de o masina. As fi vrut sa nu-l vad. Am alergat si i-am luat corpul ametit de dureri, l-am ridicat cu greu de jos, plangand, m-a muscat apoi mi-a lins mainile, apoi s-a uitat in ochii mei scotand un sunet atat de dureros ca am luat-o la fuga cu el in brate, unde fugeam nu stiam. Pentru un moment tot traficul, toti pietonii s-au oprit si m-au privit, ne-au privit, cativa s-au dat jos din masini, cativa au facut chiar un pas catre mine. M-am oprit, i-am privit si le-am urlat ca au ucis un suflet ... eram penibila pentru unii, altii au lasat ochii in pamant, ceilalti care deja facusera un pas catre mine, catre noi, au venit langa noi ... m-au ajutat sa-l asez jos, mi-au adus chiar si niste servetele sa-mi sterg lacrimile ... el imi lingea in continuare mainile, nu mai scotea niciun sunet doar se uita din cand in cand la mine. Si-a asezat capul pe genunchii mei si am stat cu el asa ... unii s-au urcat repede in masini si au plecat, unii au plecat rapid pe jos mai departe, altii si-au folosit servetelele, ceilalti ma intrebau daca vreau eu ceva, eu, nu vroiam nimic, au plecat si ei pana la urma, si a plecat si el ...
M-am ridicat si am plecat si eu dupa ceva timp, m-am uitat in urma acolo unde il depusesem la marginea drumului, in iarba. De atunci nu ma mai intreb multe ci doar accept.
P.S.: Aveam doisprezece ani ... atunci am invatat ce inseamna un suflet zdrobit.

Simt ca-mi vine amocul ...

http://www.youtube.com/watch?v=B1eHQ8o2BKg

Lumini, umbre, tinichele, sechele, mendre, ness, exces ... stres ... sex.
Insomnie ... insomnie ... taceri, cugetari, framantari, razboi, pace ... vreau pace ...
Pierd intelesul, pierzi intelesul, pierdem intelesul ... panica, pungi ... biodegradabile, esenta .... lipsa, respir, respira, respiram ... perspira, percepe, incep, incepe, incepem, sa nu incepem? Ba incepem ... am zis ca incepem ... vreau sa incepem ... dor, doare, nu doare, pe cine doare? De ce ma doare?
Prezente, insistente, impresii, fals ... fals .... musca-ma! Trezeste-ma! Tine-ma! Alunec .... tine-ma!
Sirene, disperare, dorinta, inhibare, tacere, tacere, multa tacere .... vreau, mai mult, vreau mai mult ... nu renunt. Ma tin, te tin, ne tinem.
Drum, drumuri pavate prost, alerg, alergi, alergam, nu ma pierde, nu te pierd, nu ne pierdem, te tin, te tin ... respira, poti, pot, putem. Dezinhiba-te, dezinhiba-ma, protejeaza-ma, extinde-te, pretinde, pretinde bland.
Opreste-mi gandul, seaca-l, increde-ma, uneste-ne ... respira, nu fugi, stai! Nu e niciun drum in directia aia ... stai! Priveste-ma! Te vad, ma vezi? Simte-ma! Minte-ma ... NU! Nu ma minti, nu te mint, nu ne mintim.
Nu te teme ... eu nu ma tem, nu ma tem ... nu mai cauta dincolo de orice, nu schimba. Alege! Culege!
Sunt aici .... sunt langa tine, esti langa mine, de ce nu esti langa mine? Vino! Increde-te!

Poveste cu parfum de Issey Miyake ...

Reapare ca o floare, cu masculinitatea lui debordanta imi deschide portiera masinii, o regasesc plina de mazga ca de obicei plina de parfumul lui, Issey Miyake. Ma urc, il privesc si ma priveste. Imi spune ca arat bine, in stilul lui, calm, rece. Ii zambesc, imi place, mai vreau. E calm, calmul lui ma anesteziaza aproape si privirea lui metalica. Ma conduce si nu ma opun, accept. Alege cel mai bun restaurant din oras ca de obicei, nu ca sa epateze ci pentru ca ii place, pentru ca-mi place. Ma las pe mana lui. Radem ... ne savuram mancarea. Ne privim. Ma studiaza lent si rece. Tot nu ma deranjeaza. Ii place parfumul meu, stiu, mi-a mai spus asta de sute de ori dar nu ma deranjeaza ca mi-o mai spune o data. Plecam dupa ce el plateste discret in timp ce eu sunt la toaileta. Ma apuca de mijloc, lent si sigur, fara posesivitate, fara sa vrea mai mult. Pornim iar la drum. Casa lui de burlac ne asteapta, incalzita, bine incalzita ... stie ca-mi place caldura. Aprinde discret cateva lumanarele, fara miros, muzica se aude in surdina, stie ce-mi place, si asta imi ofera.



Vorbim ca doi prieteni buni, ne povestim ce-am mai facut, imi pregateste un Jack cu gheata. Ma cearta ca fumez, in timp ce isi toarna vinul rosu in pahar. Vorbim, ne pierdem in discutii, ma doreste si o stiu. Ma studiaza iar, ma redescopera de fiecare data. Ma mangaie, ne bucuram de moment, eu stiu ca este ultimul, el nu. Ii spun, imi zambeste. Vine inspre mine fara sa ma piarda din privire, privirea metalica ce ma face sa vreau sa-l sfidez dar din motive necunoscute mie nu o fac, ma conduce in dormitor. Stiu ca-l doare, stiu ca o sa-i fie dor ... dar totul are un sfarsit. Si el stie ca si mine ca orice are un sfarsit. Si el stie ca in timp il voi uita total. Si el stie ca i-am fost "amanta perfecta". Mai stie ca el nu o sa uite niciodata. Stie ca o sa-l doara mai tare in timp. Prefera "amanta perfecta" in ciuda ideii de "sotie imperfecta". Stie ca acum el apune, in timp ce eu stralucesc. Stie ca nu ma poate opri si nici macar nu incerca. Stie ca e mai bine pentru mine asa.
Ma priveste rece in timp ce cobor din masina, ochii lui metalici ma scaneaza, imi zambeste, da, dantura perfecta, cred ca el este aproape perfect. Un animal bun dar nu mai este ceea ce vreau eu.