Exagerezi! ... imi spui.
Probabil dar e dreptul meu! ... raspund, zambesc cu o grimasa nervoasa.
Exagerez ... asa exagerez eu mereu, fiindca imi pasa prea mult cand de fapt ar trebui sa dau din umeri si atata tot si sa arunc un "Ce-mi spui mie, descurca-te!"
Ceri prea mult. ... imi spui cu un zambet flegmatic.
Din punctul tau de vedere iti cer si cand tac, cand sunt muta precum pestele! ... raspund cu aceiasi grimasa.
Lasa-ma sa tac si te las sa pierzi, fair enough.
Iar exagerezi, ori poate nu intelegi ce iti spun! ... imi spui.
Iti repet, exagerez, merg din extrema in extrema si asta sunt, nu am de gand sa ma schimb de dragul societatii, socialului, anturajului sau de dragul tau. ... raspund rece si inceata, nu mai vreau sa gandesc, vreau sa-mi opresc gandurile macar pentru un minut, toate gandurile, sa ma golesc de tot, chiar si de mine.
Devii macabra si egoista! ... imi spui cu pulsul in crestere.
Mai bine plec, eu zic ac e cea mai buna alegere decat sa devin macabra si egoista, adica eu, in prezenta ta. Pa! ... spun plecand.
Taci ... ma privesti indiferent cum plec dar iti simt gandurile in spate impungandu-ma fara niciun efect.
Am plecat ... mi-am amintit ca am uitat sa ma uit in urma fiindca asa da bine in tiparele tale. Am plecat cu gandurile mele, cu exagerarile mele, cu egoismul meu. Stiu ce-o sa urmeze dar asta nu-ti mai spun ...
