
Vorbim ca doi prieteni buni, ne povestim ce-am mai facut, imi pregateste un Jack cu gheata. Ma cearta ca fumez, in timp ce isi toarna vinul rosu in pahar. Vorbim, ne pierdem in discutii, ma doreste si o stiu. Ma studiaza iar, ma redescopera de fiecare data. Ma mangaie, ne bucuram de moment, eu stiu ca este ultimul, el nu. Ii spun, imi zambeste. Vine inspre mine fara sa ma piarda din privire, privirea metalica ce ma face sa vreau sa-l sfidez dar din motive necunoscute mie nu o fac, ma conduce in dormitor. Stiu ca-l doare, stiu ca o sa-i fie dor ... dar totul are un sfarsit. Si el stie ca si mine ca orice are un sfarsit. Si el stie ca in timp il voi uita total. Si el stie ca i-am fost "amanta perfecta". Mai stie ca el nu o sa uite niciodata. Stie ca o sa-l doara mai tare in timp. Prefera "amanta perfecta" in ciuda ideii de "sotie imperfecta". Stie ca acum el apune, in timp ce eu stralucesc. Stie ca nu ma poate opri si nici macar nu incerca. Stie ca e mai bine pentru mine asa.
Ma priveste rece in timp ce cobor din masina, ochii lui metalici ma scaneaza, imi zambeste, da, dantura perfecta, cred ca el este aproape perfect. Un animal bun dar nu mai este ceea ce vreau eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu