Esti trista ...

Ba sunt pe dracu' ... nu sunt deloc trista, asa sunt eu. Ma zbat de-a-n-pulea ... mai bine ma opresc. Cer prea mult ... ofer mult si am impresia ca o sa mi se dea la fel de mult, o pula ...

Imi vorbeste de pereche, de copii, de ... de ... de ... care pereche? Care copii?

Imi spui despre plictiseala cu tine, imi spui ca nu inteleg ... imi spui multe, mi le spui tu pe ale tale, ale mele ... la dracu cu ele.
Nu stiu ce vreau, nici nu m-am gandit ca vreau ceva, incerc sa revin dar imi dau seama ca punctul meu de plecare a disparut in ireal. De asta m-am pierdut putin "Dana, drumul merge numai inainte!!! Chiar daca uneori te invarti intr-un mare cerc." Merg inainte, fara ganduri. Zilele astea m-am pierdut printre oameni, mi-a placut.
Am vazut cel mai frumos zambet vazut vreodata si m-am intrebat cum de sta acolo? E o masca? Eu de ce nu pot zambi asa?
Am vazut cei mai frumosi ochi, superbi, negrii si mari, cu niste gene spectaculoase. M-au calmat cu toata negreala lor. M-am intrebat ... cand or sa li se duca inocenta daca vor mai fi la fel.
Am vazut oameni cu vieti de neconceput pentru mine. M-am invatat cu confortul meu, cred. Nu mi-am dat seama ca am muncit mult pana acum, mult dar prost. Am avut si o polemica zilele astea si nu ma mai intreb de ce ... nu ma mai intreb despre rastuteala oamenilor, despre diferentele dintre real si virtual, despre confoartele date de un personaj numit in zilele noastre nick, despre pierdere, logica, frustrare, duritate, trolli ...
De ce nu am logica? Ca mi-am adunat doar franturile de gand si mi le-am pus aici ... am chef de fotografiat. Am chef de cules filme. Am chef de mine.