Sacrificiu ....

- Ce ai alege? ...
- Violenta verbala sau violenta fizica?;
- Ai alege actiunea sau starea de veghe sau poate stare de impasibilitate?
- M-ai alege pe mine sau te-ai alege pe tine?
- Cat poti sacrifica?
- Pana unde ai merge cu a spune adevarul stiiind ca pierzi? Sau poate ca ai devenii ipocrit?
- Ai accepta niste limite sau ti-ai niste limite? De ce limite?
- Mai esti om? Daca da de ce tot mai rar o arati?
- Poti trai singur sau mai bine accepti un compromis scarbos care sa iti satisfaca ... in aparenta ... nevoile?
- Poti spune nu?

.........................

Nu .. nu, acesta nu este un test din acela penibil pe care-l regasesti in orice revista care se respecta, sunt doar niste ganduri, ganduri ce umbla ete asa ravasite prin capul meu, sau poate ca subconstientul le-a dat o logica pe care eu constientul meu inca nu o proceseaza.


.........................................................

Sacrificiu ... de ce? Si de ce as accepta un sacrificiu?
Poate in interiorul meu exista o dorinta ascunsa de martirizare sau poate ... sunt atatea variantede raspuns care imi trec prin cap.
Te-as alege pe tine, de multe ori am ales excluzandu-ma pe mine si am ales prost, nu-mi regret alegerile, nu acuz atata timp cat nu sunt abuzata, atata timp cat nu te identifici cu mine, atata timp cat nu devii o persoana dependenta de mine si faci din mine un scut.
Nu te astepta sa gasesti ceva ordonat aici, mintea mea este mai neagra pentru tine decat pentru mine, nici eu nu i-am descoperit toate ascunzisurile.
Dupa toate sacrificiile, nu ma consider totusi nici martir, nici victima ... sacrificii la care am fost uneori obligata ... ma consider om, asa cum mai spuneam, fac parte dintr-o specie pe cale de disparitie, de fapt disparitia ne-a amenintat de cand am aparut, ma mir ca inca mai existam in regnul animal.
As mai putea sacrifica multe dar intotdeauna am ales calea cea grea. Acum e timpul sa te sacrifici tu, eu nu mai pot, nu mai am cum chiar daca vreau. Nu te mai zbate in principii proaste inventate de oamenii slabi tot pentru oamenii slabi, caleste-te sau alege calea cea simpla ... stai ... asteapta ... priveste-ma ... nonreactiv ... e o solutie de compromis buna, pentru o perioada ... si sfarsitul acelei perioade e aproape. Sunt sigura ca vei putea trece mai departe cu sau fara mine.

Drumul catre iad ...

Drumul catre iad se spune ca este bazat pe intentii bune!!!
Serios?
. . .
Fa aia!
Nu fa aia!
Du-te!
Intoarce-te!
Inceteaza!
Schimba-te!
Prefa-te!
Ofera gratuitate!
. . .
Dar pana cand?
Si imi vad imaginea reflectata in oglinda si TULEOOOOOOOOOO ...... schimbari peste schimbari, negative ca doar nu pozitive.
Se zice ca trebuie sa te faci frate cu dracu' ca sa treci puntea dar nimeni nu-ti spune ca dracu' asta cateodata te mai incerca si anal si cam cum are muschiul lui chef.
Si la capatul puntii ce vad? Sa ma vad in postura soldatilor ahei la portile Troiei? Ca doar nu oi fi un Ulise reinventat si oi folosi in loc de scut cine stie ce inventie moderna sau poate oi inventa eu ceva?
Ce e la capatul puntii? Pula! Nimic.
Am uitat sa precizez ca asta e un blog mai porno.
Asa ca exista doua variante, prima, ori ma fac umbra dracului, a doua ar fi sa ma transform in Ulise, sa-l reinventez in varianta proprie.
Si, voi spune eu
. . .
Fa aia!
Intoarce-te!
Plangi!
Zbate-te!
Cedeaza orice!
Nu-ti convine? Si de ce m-ar interesa pe mine? Tu fa-o ... ajuta-ma, creste-ma, suge-ma, garanteaza-mi, ofera-mi gratuitate!
E simplu?!
Afla raspunsul.
Pana atunci raman cu imaginea mea si pana la un punct o umbra si nimic mai mult.

Schimbari ....

Prin viata noastra trecem prin multe schimbari, unele impuse de anumite situatii, altele pe care ni le impunem noi; schimbari pozitive sau negative ... dar fara schimbari probabil am stagna total sau probabil am fi exclusi de catre mediu intr-o mai mica sau mai mare masura.

Nu-mi plac schimbarile, nu pentru ca nu as fi o persoana adaptabila ci pur si simplu mi-e greu sa-mi schimb viziunea asupra unui om pe care il consideram drag sau asupra a unui fapt care odata imi facea placere.
Dar exista acele tipuri de schimbari care la un punct ma fac sa ma intreb "Huh! This is really me?!!! WTF!" si la o astfel de schimbare am ajuns acum, o schimbare care deja a dospit in mine si a inceput sa creasca, dezvoltandu-mi un caracter care nu-mi apartine si in care nu ma recunosc si in care ma pierd. Orice echilibru e pierdut, orice valoare mi-a ajuns non-valoare, am ajuns incetul cu incetul sa asimilez "negrul" altora din instinctul acela primar de autosupravietuire. Si nu imi place ce am ajuns si cum ajuns.
Si macar daca ar merita ....
Incet incet incep sa-mi pierd increderea in mine si asta din simplu faptul ca ma pierd pe mine si noul Eu care creste in mine imi este total necunoscut si nu mi se potriveste, e ca si cum ai incerca sa potrivesti negrul cu rosu si sa te astepti sa iasa tot rosu.
Poate sunt putin vaga ... ambigua in seara asta dar poate am motivele mele. Nu vrea sa ma pierd pe mine, nu vreau ca niste adaptari fortate de o societate tampita sa ma transforme in umbra mea, sa ma caut si sa nu ma gasesc decat la anumite ore. Nu vreau ca eu sa devin clisee adunate din niste mizerii sociale cu pretentii de reguli de succes. Nu-mi doresc succesul lor, succesul celor care cred in astfel de clisee, imi doresc sa raman eu.
Nu-mi doresc nici o schimbare, nu ca nu as putea sa ma adaptez ci pentru nu sunt dispusa sa renunt la mine. Vreau chiar sa revin la mine, sa-mi recapat increderea in mine fiindca ceea ce am fost m-a facut palcuta si dorita ci nu ceea ce am devenit.
Asa ca, adio schimbari si clisee! Adio teatru prost regizat, nu sunt obligata sa joc niciun rol. Adio Eu-ului meu nou pe care il voi ucide in curand.

Extreme ...

Exagerezi! ... imi spui.
Probabil dar e dreptul meu! ... raspund, zambesc cu o grimasa nervoasa.
Exagerez ... asa exagerez eu mereu, fiindca imi pasa prea mult cand de fapt ar trebui sa dau din umeri si atata tot si sa arunc un "Ce-mi spui mie, descurca-te!"

Ceri prea mult. ... imi spui cu un zambet flegmatic.
Din punctul tau de vedere iti cer si cand tac, cand sunt muta precum pestele! ... raspund cu aceiasi grimasa.
Lasa-ma sa tac si te las sa pierzi, fair enough.

Iar exagerezi, ori poate nu intelegi ce iti spun! ... imi spui.
Iti repet, exagerez, merg din extrema in extrema si asta sunt, nu am de gand sa ma schimb de dragul societatii, socialului, anturajului sau de dragul tau. ... raspund rece si inceata, nu mai vreau sa gandesc, vreau sa-mi opresc gandurile macar pentru un minut, toate gandurile, sa ma golesc de tot, chiar si de mine.

Devii macabra si egoista! ... imi spui cu pulsul in crestere.
Mai bine plec, eu zic ac e cea mai buna alegere decat sa devin macabra si egoista, adica eu, in prezenta ta. Pa! ... spun plecand.

Taci ... ma privesti indiferent cum plec dar iti simt gandurile in spate impungandu-ma fara niciun efect.

Am plecat ... mi-am amintit ca am uitat sa ma uit in urma fiindca asa da bine in tiparele tale. Am plecat cu gandurile mele, cu exagerarile mele, cu egoismul meu. Stiu ce-o sa urmeze dar asta nu-ti mai spun ...